Televiziunea este una dintre cele mai profitabile afaceri din România

Producătoarea emisiunilor „Folclorul contraatacă” şi „Vreau să fiu vedetă”, difuzate de Antena 1, a participat la ediţia de anul acesta a târgului de televiziune MIPTV de la Cannes, unde şi-a stabilit relaţii cu producători din ţări ca Olanda şi China. În 2009, Monica Mihai se pregăteşte să-şi vândă formatele originale în străinătate.

– Adevărul: V-aţi întors recent de la târgul de televiziune de la Cannes. Există interes pe piaţa mondială pentru producţiile româneşti? 

– Monica Mihai: Nu există un interes special pentru producţiile noastre. Pe întreaga piaţă de televiziune există o cerere de creativi. Deja case mari de producţie ca Sony, Endemol vin cu formate vechi sau uşor upgradate, deci nu mai au nici ei idei. Se caută foarte mult formate originale. Europa de Est, pentru că nu e vorba numai de România, vine cu oameni creativi care sunt „înfometaţi”, cu preţuri rezonabile şi cu nişte idei foarte interesante. Majoritatea formatelor pe care le-am văzut la Cannes sunt inventate de creativi care nu fac parte din sistemul vechi de monopol al marilor case de producţie din lume.

– Concret, cu ce case aţi discutat şi care au fost emisiunile pe care le-aţi prezentat? 

– Am vorbit cu vreo 40 de case de producţie din toată lumea, din ţări ca Olanda, Anglia, China, India… În ceea ce priveşte formatele, ceea ce avem noi sunt formate originale de divertisment. Mamitzu Production face numai formate originale: „Folclorul contraatacă”, „Vreau să fiu vedetă”, sitcomul „Fast Food”… De când suntem casă de producţie independentă am făcut doar două formate din afară, adaptate.

– În 2006, casa de producţie pe care o conduceţi a avut o cifră de afaceri de aproximativ 690.000 de euro. Ce cifră de afaceri aţi avut în 2007? 

– Dacă în 2006 am avut această cifră, după ce deveniserăm independenţi la jumătatea anului, cred că în 2007 suma s-a triplat. În producţia de televiziune, bugetul creşte odată cu ideile. Noi avem deja 12 creativi permanenţi (creativi de film, de texte umoristice) şi patru echipe de producţie. Vrem să formăm cât mai multe echipe de producţie cu oameni cât mai buni.

– E profitabil să faci afaceri cu emisiuni în România? 

– Da! Televiziunea este una dintre cele mai profitabile afaceri din România. Un reporter bun nu e plătit cu mai puţin de 5.000 de lei pe lună. Se câştigă foarte bine în televiziune pentru că nu ai program normat, iar stresul este imens. După ce ai făcut emisiunea, stresul nu s-a terminat. După ce ai gândit-o, ai produs-o şi ai stat nopţi întregi la montaj, a doua zi după difuzare vine audienţa. În funcţie de audienţă, fiecare producător îşi ia banii. Există o clauză de audienţă: dacă ai făcut sub un anumit rating, ţi se scade din bani, dacă ai audienţă sub un anumit prag, se scoate emisiunea de pe post. Şi doar ai făcut investiţii pentru emisiunea aia!… Dar cei cărora le place să facă televiziune, care au idei şi chef de muncă pot avea o viaţă foarte frumoasă din punct de vedere financiar.

– Aţi făcut emisiuni pentru Antena 1, Euforia, Kanal D. Cine plăteşte mai bine? 

– (râde) Depinde de mărimea proiectului. Preţurile de pe piaţă sunt cam la fel, inclusiv la nivel de reporter până la cel de management. Dacă ar exista un decalaj pe piaţă, toţi oamenii buni ar merge la televiziunea care plăteşte mai bine.

– De ce majoritatea emisiunilor produse de Mamitzu Production au plecat spre Antena 1? 

– Pentru că eu fiind în Antenă din 2001 am nişte oameni acolo care au încredere în mine şi cu care pot să dezvolt idei. E un brainstorming care pe mine mă avantajează. În primul rând acolo se află directorul de programe Florin Nicoară, cu care comunic extraordinar. „Folclorul contraatacă” şi „Vreau să fiu vedetă” sunt iniţiativele lui Florin Nicoară.

– Impresia mea este că oferta de programe tv traversează o criză de inspiraţie, de creativitate, entuziasm. Care sunt cauzele? 

– Una dintre cauze este publicul. Fiecare casă de producţie are un feedback şi, dacă ideea place telespectatorilor, n-o schimbi. Publicul trebuie văzut ca un mecanism în mişcare care te pune să gândeşti. O altă problemă ţine de managementul posturilor tv pentru că, deşi sunt mulţi manageri în acest business, cei cu care poţi discuta televiziune sunt foarte puţini. Un englez de la Cannes mi-a spus că televiziunea se face „după nas”. Succesul unei televiziuni, ca şi al unei case de producţie, depinde de „nasul” managerului, adică de intuiţia lui.

– Pentru dvs., ca producător, ce contează mai mult: calitatea producţiei sau ratingul?

– Dacă emisiunea este bună, nu are cum să aibă rating prost. Nu există emisiuni bune cu rating mic. Până şi o emisiune de cultură, dacă o faci bine, are audienţă. Dar şi o emisiune proastă poate să facă audienţă. Există şi audienţa pe negativ, la emisiunile la care te uiţi şi râzi de ce vezi acolo. Avem dovada OTV-ului. » Nu există emisiuni bune cu rating mic. Până şi o emisiune de cultură, dacă o faci bine, are audienţă Monica Mihai, director executiv Mamitzu Production

Posturile tv, „tarabele” caselor de producţie

– Adevărul: Prezent la Cannes, Valeriu Lazarov a declarat că piaţa producătorilor tv din România este mică. Cum comentaţi? 

– Monica Mihai: Pentru mine piaţa nu este restrânsă pentru că iau oameni tineri, pe care îi cresc. La Cannes m-am întâlnit cu colegi de-ai mei şi toţi am avut aceeaşi senzaţie: spre deosebire de producătorii din străinătate, noi suntem foarte buni, plini de viaţă, de imaginaţie, de forţă. Ei deja sunt obosiţi şi gândesc totul prin bani, nu mai fac televiziune de plăcere. La nivelul acela, televiziunea este comerţ. Problema caselor de producţie sunt „tarabele”, aşa le spunem, adică staţiile tv care difuzează producţiile noastre. Dacă, în acest moment, Mamitzu ar avea cereri de la toate televiziunile pe toate genurile de producţii, talk-show, divertisment, film, am putea să facem faţă.

– Se poate vorbi despre o anumită tendinţă în ceea ce priveşte emisiunile tv prezentate la târgul de anul acesta? 

– Se merge foarte mult pe „game showuri”. Ce am remarcat acum este faptul că sunt foarte multe producţii care merg pe ideea de protejare a mediului. Un alt tip de emisiuni pe care l-am observat la Cannes este cel care se referă la conştientizarea valorilor naţionale. Toate sunt „game showuri”. Afară, televiziunea are un rol bun, important, generează o anumită direcţie ideologică în societate.
La noi, în schimb, românul nu vrea să se uite la televizor ca să i se facă educaţie, ci ca să se simtă bine. Reţeta de succes la români este următoarea: să arate ca la italieni şi să aibă conţinutul de la americani, cu tot ceea ce înseamnă conflict, schimbarea discursului de la minut la minut.

Data naşterii: 9 februarie 1971 

Studii: Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti (1993-1997) Experienţă: În 1986 a debutat în presă colaborând cu Radio România Tineret şi cu publicaţiile „România Liberă”, „Magazin”, “România literară”. În 1996 a început să lucreze ca realizator tv la Tele 7abc, TVR 1, TVR 2, Prima TV, iar din 1999 a făcut parte din echipa Prime Time World Broadcast, realizând emisiuni ca „Surprize, surprize” şi „Academia vedetelor”. Din 2001 a început să aibă tot mai multe colaborări cu Antena 1, unde a fost, între 2005 şi 2006, director de producţie. Din 2006 este director executiv al Mamitzu Production, la care deţine 95% din acţiuni.

Sursa: Adevarul